Cercetările arheologice efectuate pe teritoriul comunei Parincea au scos la lumină mărturii care atestă existența populației încă din epoca bronzului. Obiectele de cult, de uz casnic și așezările fortificate aparțin Culturilor Monteoru, Cucuteni, Santana de Mureș și Cultura Nouă. În perioada năvălirii popoarelor migratoare, evoluția așezărilor a fost sincopată, fapt care a făcut ca satele comunei Parincea să fie în continuă mișcare.
În epoca feudală, în perioada întemeierii Statului Moldova, în comuna Parincea existau satele: Milești, Nănești, Nafurdești, Larga, Aprodu și Cucuieți. În acestă perioadă, evoluția satelor a fost următoarea:
- Satul Nafurdești s-a mutat spre Sud din cauza tătarilor, formând satul Fichitești;
- Satul Larga care apare pe harta ofițerilor ruși în anul 1835, dispare prin mutarea populației în satul Racova;
- Satul Aprodu a dispărut prin mutarea populației la Drogu;
- Apare satul Năstăseni pe locul satului Nafurești, care s-a așezat me moșia răzășească (după George Lahovari);
- Apare satul Iazuri pe moșia boierului Ion Anastasia;
- În anul 1787, arendașul Toader Parincescu înființează târgul care îi va lua numele;
- În anul 1800 se înființează satul Poieni pe moșia boierului Costache Crăiescu.
Unele sate din comuna Parincea erau răzeșești (Milești, Nănești și Năstăseni), în timp ce celelalte erau de clăcași (Parincea, Vladnic, Poieni, Barna și Văleni).
În timpul domniei lui Dimitrie Cantemir, Moldova era împărțită în trei părți: Țara de Sus, Țara de Jos și Basarabia. Satele de pe teritoriul comunei Parincea făceau parte din Țara de Jos, iar în anul 1714, sub domnia lui Mihai Racoviță, aparțineau ținutului Putna. Începând cu anul 1809, satele comunei Parincea făceau parte din județul Tecuci, iar în anul 1857 o parte din sate făceau parte din județul Bacău.
Înființarea târgului din comuna Parincea a avut ca rezultat dezvoltarea relațiilor comerciale cu localitățile învecinate. În cel timp au apărut și meserii noi cum ar fi cele de fierar, potcovar, croitor și cizmar, dar s-au menținut și ocupațiile de bază (agricultura, creșterea animalelor, viticultura, vânatul, meșteșugurile, apicultura).
În urma legii rurale dată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza în anul 1864, se împroprietăresc țăranii clăcași și se secularizează mănăstirile prin trecerea unei părți din terenuri în proprietatea statului. Prin această lege, au fost împroprietăriți 364 de țărani, în funcție de câte animale aveau fiecare.
Pe teritoriul de astăzi a comunei Parincea s-au constituit trei comune: Parincea, Nănești și Milești. Acestea făceau parte din Plasa Bistriței de Jos, apoi din Plasa Siretului de Jos, dar aveau reședința la Parincea. Din Plasa Parincea făceau parte comunele Botești, Lecca, Parincea, Milești, Petrești, Răcătău, Geoseni și Tămași.
În perioada năvălirii popoarelor migratoare, evoluția așezărilor a fost sincopată, iar satele comunei Parincea s-au aflat într-o continuă mișcare. Între anii 1768 – 1744, într-o hartă a Moldovei, au fost reprezentate satele Nănești (care se numea Nineschti), Milești (care se numea Milesty), Parincea (care se numea Parintsche), Văleni (care se numea Waleny), Leordeni și Cucuieți, acestea din urmă fiind în ținutul Putna. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, apare în documente, alături de satul Văleni, satul Vladnic care se numea Wladruk.
Satul Năstăseni apare pe locul satului Năfruchești (după George Lanovzi), care se așează pe mosia răzășească Năstăseni. În anul 1787, arendașul Toader Parincaru înființează târgul Parincea care păstrează numele până în prezent. În anul 1800, se înființează satul Poieni pe moșia boierului Costache Crăiescu.
În perioada 1868 – 1940 au apărut în satele comunei Parincea mori cu pietre, instituții administrative și economice cum ar fi: Oficiul Poștal, Banca Populară, Judecătoria de Pace, Ocolul Agricol, Secția de Jandarmi, Farmacia, Brutăria, Fabrica de sifoane, abatorul, cârciumi, provălii etc. Având în vedere că Parincea era reședință de plasă, în anul 1880 se înființează un spital cu 60 de locuri, care a fost, mai târziu, școală specială, fiind preluat, în zilele noastre, de Ministerul de Justiție, în stadiu de ruină.
În secolul XIX se construiesc biserici din cărămidă, înlocuindu-le pe cele din lemn mici și neîncăpătoare. În perioada 1856 – 1870 a fost construită biserica Sf. Împărați, de cult ortodox, de banul Anastasie Ioan. În anul 1869 a fost construită biserica Milești cu ajutorul enoriașilor. În anii 1890 – 1903, a fost construită parohia Vladnic de cult catolic. În curtea bisericii se află un stejar plantat în perioada 1498 – 1510, parohul afirmând că a fost plantat în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. În anul 1937, a fost construită parohia Văleni, de cult catolic.
Prezența catolicilor în satele Vladnic și Văleni este atestată încă din anul 1840, odată cu construirea unei biserici închinată Sf. Ioan Nepomuc. Populația satului Vladnic era constituită din emigranții veniți dinspre Ciuc.
În anul 1702 a fost construită biserica din lemn Sf. Nicolae. Această biserică a fost adusă pentru satul Zlătari, fiind trasă de 50 perechi de boi pe roate de bușteni. Cu toate acestea, de la punctul numit „Foran”, biserica nu a mai putut fi mișcată. Se spune că biserica a fost construită de Ștefan cel Mare, la intrarea în biserică fiind următoarea inscripție: „Să se știe de când am făcut acestă biserică Leat 7210″. Biserica Sf. Nicolae a fost renovată în mai
multe rânduri: 1894, 1936, 1990, iar după 1990 s-a construit un schit de maici. Acestea din urmă au contribuit la construcția unei mănăstiri de maici, construcția fiind făcută din cărămidă, acoperită cu tablă de cupru, iar după terminarea lucrărilor se preconizează a fi cea mai frumoasă mănăstire din comuna Parincea și comunele limitrofe.
Prima școală din comuna Parincea a fost înființată în satul Nănești după ce a fost aprobat învățământul gratuit în adunarea Ad-Hoc a Moldovei din 20.11.1857. Primul învățător al acestei școli a fost numit Sandu Gălușcă, la date de 26.09.1859.
În anul 1956, școala veche a fost demolată construindu-se una nouă pentru clasele I – VIII. În primul an după semnarea decretului nr. 1150, de către Alexandru Ioan Cuza, în comuna Parincea au luat ființă școlile de la Mileștii de Sus și Parincea. În anul 1859, preotul G. Stanciu a donat casa proprietate pentru înființarea școlii de la Parincea.
În anul 1885 a fost construită școala din Mileștii de Jos, în stil Spiru Haret, care există și astăzi, iar între anii 1887 – 1890 s-a construit școala din Parincea, în același stil. În anul 2000, școala din Parincea ia numele de „Georgeta Jurgea Cancicov”. După anul 1950 se construiesc școli și în celelalte sate ale comunei: Vladnic, Nănești Vale, Podu Roș, Poieni și Văleni, toate din cărămidă, fiind acoperite cu azbociment sau țiglă.
În anul 1918, la centrul de plasă Parincea se înființează, prin grija unui grup de ofițeri, Casa Națională, pe un teren donat de Nicu Brăescu. În Casa Națională exista o sală de teatru, o sală de gimnastică, se organizau serbări, serate și șezători. În anul 1931, în cadrul Casei Naționale, funcționa o societate culturală numită „Raza de lumină”, condusă de învățătorul V.D.Manciu. În acest cerc se desfășurau diferite conferințe în domenii ce interesau cetățeni, fiind susținute de învățători, avocați, judecători și medici.
Modificările administrative din acea perioadă întregesc comuna Parincea, după cum urmează:
În anul 1906 au apărut satele Mileștii de Sus, Mileștii de Jos și Văleni (aceasta este posibilă odată cu desființarea comunei Milești);
În anul 1929 s-au înființat satele Poieni, Năstăseni, Barna și Vârlănești;
În anul 1933 au apărut satele Nănești Deal, Nănești Vale, Vladnic, Podul Roș și Valea lui Noe.
Caracteristici geomorfologice
Comuna Parincea este situată într-o zonă colineară aparținând interfluviului Siret-Berheci. Afluenții stângi ai Siretului, precum pârâul Răcătău, au pătruns adânc în acest interfluviu și l-au fragmentat în culuri secundare a căror altitudine coboară treptat spre Siret.
Deși straturile geologice sunt monoclinare către Sud și Sud-Est, formele structurale de relief nu sunt prea frecvente, datorită friabilității mari a rocilor. Totuși, ele apar sub formă de platouri structurale, pe interfluviul Siret-Răcătau, datorită unui orizont de cinerite andezitice mai rezistente la eroziune, precum și sub formă de cueste.
Un alt element care caracterizează relieful la nivelul versanților îl reprezintă degradările acestora, în special prin eroziunea torențială care îmbracă toată gama de forme favorizate de o structură geologică adecvată (faciesul friabil și alternanță de straturi) și de pante relativ mari.
Caracteristici geologice
Uneori, zona se caracterizează prin prezența rocii de bază de varstă Pilocen inferioare (mai ales meotiene) în aflorimente deschise la zi. Aceasta este constituită din formațiuni friabile, argilo-marnoase și nisipoase cu înclinare slabă spre Sud și Sud-Est. Peste acestea sunt dispuse în discordanță de sedimente depuneri Cuaternare, de regulă nisipuri prăfoase sau argiloase.
Relațiile în teritoriu
Comuna Parincea este situată în partea de Sud-Est a județului Bacău, la o distanță de 28 km față de Municipiul Bacău.
Comuna Parincea se învecinează cu teritoriul administrativ al următoarelor localități:
În Nord cu teritoriul administrativ al comunei Ungureni;
În Sud cu teritoriile administrative ale comunelor Pincești și Horgești;
În Vest cu teritoriul administrativ al comunei Tamaș;
În Est cu teritoriul administrativ al comunelor Filipești, Vultureni și Oncești.
Comuna Parincea are în componență 10 sate: Parincea, Barna, Mileștii de Jos, Mileștii de Sus, Nănești, Năstăseni, Poieni, Satu Nou, Văleni și Vladnic.
Relația comunei Parincea cu localitățile învecinate se realizează prin:
Drumurile județene DJ 252, DJ 252A, DJ 252F și DJ 243B;
Drumurile comunale DC 78, DC 81, DC 87A și DC 92.
Între satele comunei Parincea, circulația se realizează pe drumurile locale și comunale.
Agricultura reprezintă un sector de primă importanță în România, atât prin contribuția pe care o are în economia națională, cât și prin rolul său social vital. Cu o contribuție considerabilă la valoarea adăugată brută națională, sectorul agricol a jucat dintotdeauna un rol important pentru economia Românei.
Contribuția agriculturii României în Produsul Intern Brut (PIB) a fost întotdeauna ridicată. Ponderea înregistrată a scăzut în ultimul deceniu, însă oscilațiile agricole induc încă variații semnificative ale PIB. Astfel, dacă la începutul anilor 2000, contribuţia agriculturii României în VAB (valoarea adăugată brută a agriculturii, silviculturii și pescuitului, raportată la totalul valorii adăugate brute) era aproape de 12.0%, evoluţia sa se situează în prezent pe o curbă descendentă, pentru prima
dată coborând sub 10.0% în 2005 şi atingând nivelurile minime de 6.5% în 2007 şi de 6.7% în 2010.
Sectorul agricol și rural românesc continuă să aibă un potenţial de creştere substanţial, încă insuficient exploatat, restructurarea agriculturii şi revitalizarea economiei rurale reprezentând pârghii importante de dezvoltare economică a României.
În regiunea Nord-Est, suprafața fondului funciar, constituit din terenurile de orice fel, indiferent de destinație, de titlul pe baza căruia sunt deținute sau de domeniul din care fac parte, prezintă o valoare de 3.684.983 ha (anul 2013, sursa datelor INS). Din totalul acesteia, peste jumătate reprezintă suprafața agricolă (57.6%) formată în special din terenurile arabile (1.380.452 ha).
Contrar tendinţelor de la nivel naţional, producţia agricolă a judeţului Bacău a scăzut în ultima perioadă, diferenţa dintre nivelurile de producţie fiind mai însemnată decât media regiunii Nord-Est.
Producţia totală din județ s-a diminuat, schimbare datorată atât scăderii producţiei vegetale, cât şi a celei animale, în timp ce valoarea serviciilor agricole a crescut. Acestea plasează judeţul Bacău pe locul 4 în cadrul regiunii Nord-Est, după judeţele Suceava, Botoşani şi Iaşi.
Suprafața fondului funciar din comuna Parincea
La nivelul anului 2013, suprafața fondului funciar din comuna Parincea era de 6508 ha, dintre care 4714 ha reprezintă suprafața agricolă, iar 1794 ha suprafața neagricolă.
Conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, se observă că suprafața
arabilă reprezintă 77.8% din totalul suprafeței agricole. De asemenea, suprafața agricolă a comunei Parincea mai cuprinde și 18.5% pășuni, 1.9% fânețe, respectiv 1.4% vii și pepiniere viticole.
Cea mai mare parte din suprafața neagricolă de pe raza comunei Parincea este ocupată de păduri – 72.8%, următoarea pondere înregistrându-se pentru suprafața ocupată de construcții – 7.5%. Terenurile degradate și neproductive reprezintă 7.0% din totalul suprafeței neagricole de pe teritoriul comunei.
Căile de comunicații și căile ferate reprezintă doar 6.8% din totalul suprafeței neagricole din comuna Parincea. La nivelul județului Bacău, acestea înregistrează o pondere mai mică, doar 2.9% din totalul suprafeței neagricole de pe teritoriul județului.
Cea mai scăzută pondere revine suprafețelor ocupate cu ape și bălți. Acestea reprezintă doar 5.9% din totalul suprafeței neagricole a comunei Parincea.
Teritoriul județului Bacău dispune de resurse naturale pentru dezvoltarea unei agriculturi foarte diverse (cereale, plante tehnice, legume etc.). Ca urmare a aplicării prevederilor legii fondului funciar, 98.9% din totalul terenului agricol al județului a trecut în proprietate privată. De asemenea, aproximativ 98.0% din suprafața arabilă a județului Bacău a trecut în proprietatea agricultorilor individuali.
Conform datelor obținute în urma studiului asupra opiniei populației din comuna Parincea, realizat în ianuarie 2014, se observă că cei mai mulţi dintre localnici (32.8%) deţin suprafeţe de teren agricol cuprinse între 1.6 și 3 ha. Ponderea celor care dețin terenuri agricole mai mici de 0.5 ha reprezintă 28.8% din total.
Suprafețe de teren agricol mai mari de 3 ha dețin doar 15.1% dintre localnicii comunei.
Structura suprafeţei cultivate a cunoscut în ultimii ani importante modificări de la o structură dominată de cerinţele unei agriculturi de subzistenţă către una care va răspunde cerinţelor economiei de piaţă prin utilizarea cât mai completă a potenţialului arabil.
În comuna Parincea, la nivelul anului 2014, 36.0% din totalul localnicilor aveau culturi întinse pe suprafețe cuprinse între 1.6 și 3 ha. Potrivit rezultatelor obținute în urma studiului, se poate observa că nu există diferențe semnificative între suprafața de teren deținută și cea cultivată, localnicii comunei Parincea cultivând terenul deținut.
Principalele culturi agricole
La nivelul județului Bacău, cea mai mare pondere din totalul suprafeței cultivate este în continuare ocupată de porumb, chiar dacă întinderea acestei culturi a scăzut în ultimii ani.
Alte culturi principale de pe raza județului Bacău sunt reprezentate de grâu, secară, orz și orzoaică. Acestea ocupă în prezent o suprafață de 18.871 ha. Suprafața ocupată de păioase este în creștere ușoară față de anul 2000.
Cultura cartofului din județ ocupă 5.137 din totalul suprafeței cultivate, reprezentând 2.7% din suprafața arabilă. Majoritatea culturilor de cartofi aparțin sectorului privat.
Județul Bacău mai este recunoscut și pentru culturile de plante uleioase, legume și plante de nutreț.
Potrivit rezultatelor obținute în urma studiului realizat asupra opiniei populației din comuna Parincea în anul 2014, cei mai mulți localnici cultivă porumb pe suprafețele de teren proprii (52.9%). Datorită particularităților biologice, porumbul nu este pretențios față de planta premergătoare, el putând fi cultivat mai mulți ani pe același teren fără să se manifeste fenomenul de oboseală al solului.
O altă pondere ridicată este reprezentată de culturile de grâu de pe raza comunei Parincea. În ciuda costurilor ridicate de achiziție a îngrășămintelor, cultura grâului reprezintă 20.0% din totalul culturilor localnicilor. Fertilizarea lanurilor de grâu este motivată prin faptul că, în lipsa acestora, productivitatea este redusă, calitatea grâului este slabă, obținându-se mai mult grâu furajer și mai puțin grâu de panificație, care poate fi comercializat la prețuri mai bune.
9.3% dintre localnicii intervievați susțin că suprafețele proprii sunt ocupate cu lucernă, iar 8.6% cu viță de vie.
Chiar dacă principalele culturi agricole din comuna Parincea sunt ocupate cu porumb și grâu, există și localnici care cultivă alte cereale cum ar fi orzul sau orzoaica. Ponderea acestora reprezintă 2.1% din total.
Cultura cartofului înregistrează o pondere relativ scăzută din totalul suprafeței cultivate a comunei Parincea (1.4%).
Comuna Parincea se găsește în zona climatului temperat continental, cu influențe ale maselor de aer arctic (anticiclonul siberian) în perioada de iarnă și de aer cald de tip mediteranean în perioada verii. Astfel se explică prezența iernilor destul de aspre și a verilor călduroase, adesea secetoase.
Temperatura medie anuală este de peste 9.0°C, precipitațiile ating valori sub 400 mm, iar vânturile au de regulă intensități ridicate.
Grupurile defavorizate sunt grupurile lipsite de suport, care se află adesea în stare de sărăcie, fiind în incapacitate de a profita de oportunități sau de a se apăra în fața problemelor care pot să apară.
Grupurile defavorizate reprezintă o categorie care cumulează riscuri pe toate dimensiunile vieții fiind incapabile să facă față dificultăților.
Potrivit opiniei cetățenilor, Primăria și Autoritățile Publice Locale din comuna Parincea sprijină grupurile defavorizate, în special șomerii înregistrați sau neînregistrați (62.8%).
La această categorie se adaugă persoanele cu venituri reduse. Ponderea localnicilor care consideră că Primăria și Autoritățile Publice Locale sprijină acest grup defavorizat reprezintă 62.0% din total.
În ceea ce privește sprijinul acordat bătrânilor de pe raza comunei, 55.0% consideră că acest grup defavorizat este sprijinit, iar 45.0% consideră contrariul. Persoanele cu dizabilități sunt și ele sprijinite, potrivit opiniei a 51.9% dintre respondenți.
Potrivit opiniei celor mai mulți localnici, singurul grup defavorizat care nu este sprijinit îndeajuns de Primărie și Autoritățile Publice Locale este reprezentat de copiii instituționalizați. Mai mult de jumătate dintre cei chestionați sunt de această părere (52.7%).
Statistica grupuri defavorizate Parincea
Demografia studiază fenomene și procese cu privire la numărul, repartiția geografică, structura, densitatea, mișcarea populației umane și compoziția ei pe grupe de vârstă. Aceastea se studiază cu ajutorul metodelor cantitative.
Situația demografică a României în ultimii ani arată o scădere a populației ca urmare a sporului natural negativ. În țara noastră, principalul grup etnic îl formează românii, aceștia reprezentând 88.9% din totalul populației, conform recensământului realizat în anul 2011. După români, următoarea comunitate etnică importantă este cea a maghiarilor, care reprezintă 6.5% din populație. Conform datelor oficiale, în România trăiesc 665.000 de rromi.
În ceea ce privește religia, cea mai mare parte a populației României se declară de religie
ortodoxă. De asemenea, importante comunități religioase ce aparțin altor religii decât ortodoxia sunt reprezentate de romano-catolici, protestanți, penticostali și greco-catolici. Astfel, populația creștină din România reprezintă 99.3% din totalul populației țării.
Datele statistice furnizate de Institutul Național de Statistică evidenţiază o scădere a populaţiei stabile din Județul Bacău în perioada dintre ultimele două recensăminte (1992 şi 2002), tendinţă care continuă şi în prezent. Faţă de situaţia existentă la recensământul din 2002, populaţia stabilă a Județului Bacău a înregistrat una dintre cele mai mari scăderi de la nivel național (12.0%).
Populaţia judeţului Bacău este repartizată în 3 municipii şi 5 oraşe, 85 de comune şi 491 sate.
DEMOGRAFIE
Evoluția populației din comuna Parincea
Evoluția populației din comuna Parincea prezintă un trend descendent în perioada 2008-2014, potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică.
În anul 2014, populația comunei Parincea înregistra o valoare de 3739 locuitori, reprezentând 0.5% din totalul populației județului Bacău, respectiv 0.09% din totalul populației de la nivelul regiunii Nord-Est.
Raportat la anul 2008, populația comunei Parincea a scăzut cu 3.8% în anul 2014. Reducerea populației se datorează, în principal, migrației, care s-a accentuat puternic cu câțiva ani înainte de aderarea României la Uniunea Europeană, dar și după aderare. Un alt motiv al reducerii numărului de locuitori este sporul natural negativ, numărul persoanelor decedate fiind mai mare decât numărul celor născute vii. De asemenea, și mortalitatea infantilă accentuează reducerea populației. În România, acest fenomen demografic este la cele mai ridicate cote din întreaga Uniune Europeană.
În ceea ce privește distribuția populației din comună pe sexe, se observă că populația de sex masculin este mai numeroasă comparativ cu cea de sex feminin.
Comparativ cu anul 2008, în anul 2014 populația masculină a scăzut cu 2.5%, iar cea feminină cu 5.3%.
La nivel județean, populația a înregistrat o scădere cu 1.4% în anul 2014 comparativ cu anul 2008.
Scăderea populației este un fenomen întâlnit și la nivel național, astfel, România se află în al 26-lea an de declin demografic. Comparând rezultatele de la recensământul din 2002 cu cele de la recensământul din 2011, se poate observa că populația României a înregistrat o scădere cu 12.2%, fiind una dintre cele mai drastice scăderi de la nivelul Uniunii Europene.
Alarmant este faptul că în perioada următoare
se previzionează scăderi și mai accentuate ale numărului de locuitori din România, fenomen strâns legat și de reducerea ratei de natalitate.
Statutul Comunei Parincea
